15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 0 4000 1 0 horizontal https://zopi.ro 300 true 4000 1
theme-sticky-logo-alt
Bucurie, Inspirație și O Lume Mai Roz!
Ce este propaganda

Ce este propaganda?

martie 2, 2022
236 Vizualizari
Ce este propaganda? Propaganda este o comunicare care este utilizata in primul rand pentru a influenta un public si pentru a continua / sustine o agenda, care poate sa nu fie obiectiva si sa prezinte in mod selectiv fapte pentru a incuraja o anumita sinteza sau perceptie sau pentru a utiliza un limbaj incarcat, pentru...

Ce este propaganda? Propaganda este o comunicare care este utilizata in primul rand pentru a influenta un public si pentru a continua / sustine o agenda, care poate sa nu fie obiectiva si sa prezinte in mod selectiv fapte pentru a incuraja o anumita sinteza sau perceptie sau pentru a utiliza un limbaj incarcat, pentru a produce un raspuns emotional mai degraba decat unul rational, la informatiile prezentate.

Propaganda este adesea asociata cu materialul pregatit de guverne, dar grupurile activiste, companiile, organizatiile religioase, mass-media si indivizii produc, de asemenea, propaganda.

In secolul al XX-lea, termenul de propaganda a fost adesea asociat cu o abordare manipulativa, dar istoric, propaganda a fost un termen descriptiv neutru. O gama larga de materiale si suporturi media sunt folosite pentru a transmite mesaje de propaganda, care s-au schimbat odata cu inventarea noilor tehnologii, inclusiv picturi, desene animate, afise, brosuri, filme, emisiuni radio, emisiuni TV si site-uri web.

Mai recent, era digitala a dat nastere la noi modalitati de diseminare a propagandei, de exemplu, robotii si algoritmii sunt folositi in prezent pentru a crea propaganda de calcul si stiri false sau partinitoare si pentru a le raspandi pe social media.

Ce este propaganda? Etimologie

Propaganda este un cuvant latin modern, ablativul feminin singular al formei gerundive de propagare, care inseamna „a raspandi”, prin urmare propaganda inseamna ceea ce urmeaza sa fie propagat. Initial, acest cuvant a fost derivat din formarea unui nou corp administrativ al Bisericii Catolice (congregatie) creat in 1622 ca parte a Contrareformei, denumit Congregatio de Propaganda Fide (Congregatia pentru propagarea credintei), sau informal, pur si simplu, propaganda. Activitatea sa a avut ca scop „propagarea” credintei catolice in tarile necatolice.

Din anii 1790, termenul a inceput sa fie folosit si pentru a se referi la propaganda in activitati seculare. Termenul a inceput sa ia o conotatie peiorativa sau negativa la mijlocul secolului al XIX-lea, cand a inceput sa fie folosit in sfera politica.

Definitie

Harold Lasswell a furnizat o definitie larga a termenului de propaganda, desscriind-o astfel: „exprimarea opiniilor sau actiunilor efectuate in mod deliberat de indivizi sau grupuri in vederea influentarii opiniilor sau actiunilor altor indivizi sau grupuri in scopuri prestabilite si prin manipulari psihologice .”

Garth Jowett si Victoria O’Donnell teoretizeaza ca propaganda este convertita in convingere si ca propagandistii folosesc si metode persuasive in constructia discursului lor propagandist. Aceasta teorie semnifica similitudinea si optimizarea propagandei folosind tehnici persuasive de putere in dezvoltarea si cultivarea materialelor propagandiste.

Intr-o dezbatere literara din 1929 cu Edward Bernays, Everett Dean Martin sustine ca „Propaganda ne face marionete. Suntem miscati de corzi ascunse pe care propagandistul le manipuleaza”.

Bernays a recunoscut in cartea sa Propaganda ca „Manipularea constienta si inteligenta a obiceiurilor si opiniilor organizate ale maselor este un element important in societatea democratica. Cei care manipuleaza acest mecanism nevazut al societatii constituie un guvern invizibil care este adevarata putere de conducere a tarii noastre. Suntem guvernati, mintea noastra este modelata, gusturile noastre formate, ideile noastre sugerate, in mare parte de oameni despre care nu am auzit niciodata. ”

Ce este propaganda? Perceptii publice

Ce este propaganda? Perceptii publice

La inceputul secolului al XX-lea, termenul de propaganda a fost folosit de fondatorii industriei nationale de relatii publice pentru a se referi la oamenii lor. Tradus literal din gerundivul latin ca „lucruri care trebuie diseminate”, in unele culturi termenul este neutru sau chiar pozitiv, in timp ce in altele termenul a dobandit o puternica conotatie negativa. Conotatiile termenului „propaganda” pot varia, de asemenea, in timp.

De exemplu, in portugheza si in unele tari vorbitoare de limba spaniola, in special in corpul sudic, cuvantul „propaganda” se refera de obicei la cele mai frecvente medii manipulative – „publicitate”.

In limba engleza, propaganda a fost initial un termen neutru pentru diseminarea informatiilor in favoarea oricarei cauze date. Cu toate acestea, in secolul al XX-lea, termenul a capatat un sens complet negativ in tarile occidentale, reprezentand diseminarea intentionata a revendicarilor adesea false, dar cu siguranta „convingatoare” de a sustine sau justifica actiuni sau ideologii politice.

Potrivit lui Harold Lasswell, termenul a inceput sa scada din favoare din cauza suspiciunii crescande a propagandei publice in urma utilizarii sale in timpul Primului Razboi Mondial de catre Comitetul Creel din Statele Unite si Ministerul Informatiei din Marea Britanie: in 1928, Lasswell a observat: „In tarile democratice, biroul oficial de propaganda a fost privit ca o alarma autentica, de teama ca ar putea fi subordonat scopurilor personale si de partid.

Strigatul din Statele Unite impotriva faimosului Birou de informare publica al dlui Creel (sau„ Inflamarea „) a contribuit la constientizarea faptului ca propaganda a existat… “ Descoperirea publica a propagandei a dus la critici asupra ei. Propaganda a devenit un epitet al dispretului si al urii, iar propagandistii au cautat protectie in nuante si nume precum „consiliu pentru relatii publice”, „specialist in educatie publica”, „consilier pentru relatii publice”, etc.

Contestatie

Termenul propaganda este in esenta contestat si unii au sustinut o definitie neutra, argumentand ca etica depinde de intentie si context, in timp ce altii il definesc ca fiind neaparat neetic si negativ. Emma Briant o defineste ca „manipularea deliberata a reprezentarilor (inclusiv text, imagini, videoclipuri, discurs etc.) cu intentia de a produce orice efect in public (de exemplu, actiune sau inactiune; intarirea sau transformarea sentimentelor, ideilor, atitudinilor sau comportamentelor) in modurile dorite de propagandist.”

Acelasi autor explica importanta terminologiei coerente de-a lungul istoriei, mai ales ca sinonimele eufemistice contemporane sunt utilizate in eforturile continue ale guvernelor de a-si schimba operatiunile, cum ar fi„ sprijinul informational ”si „ comunicarea strategica ”.

Ce este propaganda? Principalele tipuri de propaganda

Identificarea propagandei a fost intotdeauna o problema. Principalele dificultati au presupus diferentierea propagandei de alte tipuri de convingere si evitarea unei abordari partinitoare. Richard Alan Nelson ofera o definitie a termenului: „Propaganda este definita in mod neutru ca o forma sistematica de persuasiune intentionata care incearca sa influenteze emotiile, atitudinile, opiniile si actiunile publicului tinta specificat in scopuri ideologice, politice sau comerciale, prin transmiterea controlata a mesajelor unilaterale (care pot fi sau nu factuale) prin canale mass-media si directe.”

Definitia se concentreaza pe procesul comunicativ implicat – sau mai precis, pe scopul procesului si permite „propagandei” sa fie considerata obiectiv si apoi interpretata ca un comportament pozitiv sau negativ in functie de perspectiva privitorului sau a ascultatorului.

Potrivit istoricului Zbyněk Zeman, propaganda este definita fie ca alb, gri sau negru. Propaganda alba isi dezvaluie deschis sursa si intentia. Propaganda gri are o sursa sau intentie ambigua sau nedivulgata.

Propaganda neagra pretinde a fi publicata de inamic sau de o organizatie pe langa originile sale reale (se poate compara cu “operatiunea neagra”, un tip de operatiune clandestina in care este ascunsa identitatea guvernului sponsor). La scara, aceste diferite tipuri de propaganda pot fi definite si prin potentialul informatiilor corecte de a concura cu propaganda. De exemplu, opozitia fata de propaganda alba este adesea gasita cu usurinta si poate discredita usor sursa de propaganda.

Opozitia fata de propaganda gri, atunci cand este dezvaluita (adesea de catre o sursa interioara), poate crea un anumit nivel de protest public. Opozitia impotriva propagandei negre este adesea indisponibila si poate fi periculoasa de dezvaluit, deoarece cunoasterea publica a tacticii si surselor propagandei negre ar submina sau arunca in aer chiar campania sustinuta de propagandist.

Propagandistul cauta sa schimbe modul in care oamenii inteleg o problema sau o situatie in scopul schimbarii actiunilor si asteptarilor lor in moduri care sunt de dorit pentru grupul de interese. Propaganda, in acest sens, serveste drept corolar la cenzura in care se atinge acelasi scop, nu prin umplerea mintii oamenilor cu informatii aprobate, ci prin impiedicarea confruntarii oamenilor cu puncte de vedere opuse.

Ceea ce diferentiaza propaganda de alte forme de advocacy, este disponibilitatea propagandistului de a schimba intelegerea oamenilor prin inselaciune si confuzie, mai degraba decat prin convingere si intelegere. Liderii unei organizatii stiu ca informatiile sunt unilaterale sau neadevarate, dar acest lucru poate sa nu fie adevarat pentru membrii de rang inalt care contribuie la diseminarea propagandei.

Publicitate

Propaganda impartaseste tehnici cu publicitatea si relatiile publice, fiecare dintre acestea putand fi considerata drept propaganda care promoveaza un produs comercial sau modeleaza perceptia unei organizatii, persoane sau marci. De exemplu, dupa victoria lor in razboiul din Liban din 2006, Hezbollah a militat pentru o popularitate mai larga in randul arabilor organizand mitinguri in masa in care liderul Hezbollah Hasan Nasrallah a combinat elemente ale dialectului local cu araba clasica, pentru a ajunge la publicul din afara Libanului.

Au fost comandate bannere si panouri publicitare pentru comemorarea razboiului, impreuna cu diverse articole de marfa cu sigla Hezbullah, culoarea steagului (galben) si imagini ale Nasrallah. Tricouri, sepci de baseball si alte suveniruri de razboi au fost comercializate pentru toate varstele. Uniformitatea mesageriei a ajutat la definirea marcii Hezbullah.

Teoria jurnalistica sustine, in general, ca stirile ar trebui sa fie obiective, oferind cititorului un fundal si o analiza exacte a subiectului in cauza. Pe de alta parte, reclamele au evoluat de la reclame comerciale traditionale pentru a include, de asemenea, un nou tip de propaganda, sub forma de articole platite sau emisiuni deghizate in stiri.

Acestea prezinta in general o problema intr-o lumina foarte subiectiva si adesea inselatoare, menita in primul rand sa convinga mai degraba decat sa informeze. In mod normal, ei folosesc doar tehnici de propaganda subtile si nu cele mai evidente forme, folosite in reclame comerciale traditionale. Daca cititorul considera ca o reclama platita este de fapt o stire, mesajul pe care agentul de publicitate incearca sa il comunice va fi mai usor „crezut” sau „interiorizat”.

Astfel de reclame sunt considerate exemple evidente de propaganda „ascunsa”, deoarece adopta mai degraba aspectul informatiilor obiective decat aparitia propagandei, care este inselatoare. Legea federala prevede in mod specific ca orice reclama care apare in formatul unei stiri trebuie sa precizeze ca articolul este de fapt o reclama platita.

Edmund McGarry a declarat ca publicitatea inseamna mai mult decat vanzarea catre un public, ci un tip de propaganda care incearca sa convinga publicul si il determina sa nu fie echilibrat in propria judecata.