Aceasta tehnica imagistica medicala dezvoltata de cercetatorii ar putea deveni un instrument esential in diagnosticul fibrozei hepatice, prin masurarea elasticitatii tesuturilor de la distanta.
Ce este elastografia?
Elastografia este o tehnica imagistica recenta, neinvaziva, care face posibila cartografierea elasticitatii tesuturilor examinate. Se bazeaza pe generarea si studiul vitezei de propagare a undelor de forfecare. O elastografie Cluj este in general cuplata cu ecografia (elastografia cu ultrasunete), mai rar cu imagistica prin rezonanta magnetica. Informatiile obtinute sunt de interes pentru diagnosticul clinic, deoarece dezvoltarea unui proces patologic este adesea insotita de modificari ale proprietatilor mecanice ale tesuturilor. Nodulii cancerigeni, de exemplu, sunt adesea mai duri decat tesuturile din jurul lor. Elastografia poate oferi date despre localizarea si natura nodulilor tiroidieni sau a tumorilor maligne la san, ficat, prostata.
Tehnici elastografice
Elasticitatea este proprietatea unui corp sau a unei substante care ii permite sa fie deformata atunci cand este supus unei forte externe si sa-si reia forma sau dimensiunea originala atunci cand forta este eliminata. Se asteapta ca diferite tesuturi sa raspunda diferit in functie de modulul elastic specific. Deformarea tesutului este invers proportionala cu rigiditatea materialului, iar timpul de raspuns (adica revenirea la starea naturala) variaza in functie de histotip. In general, tesutul adipos se deformeaza mai usor, iar tesutul fibros revine la starea initiala mai lent decat tesutul adipos sau muscular.
S-au propus diverse metode de compresie a tesuturilor in elastografie (imagistica prin deformare prin compresie, impulsul fortei radiatiei acustice si viteza de forfecare in timp real) care sunt derivate din doua solutii tehnice cunoscute sub numele de elastografie de deformare si elastografie cu unda de forfecare.
In „imagistica prin deformare” prin compresie, miscarea tesutului are loc in directia propagarii fasciculului SUA. Cea mai obisnuita modalitate de deformare a tesutului este de a aplica o usoara compresie/decompresie longitudinala manuala folosind un traductor traditional.
Valoarea absoluta a deformarii de-a lungul axei longitudinale este proportionala cu intensitatea compresiei exercitate. Cu toate acestea, forta exercitata de compresia manuala este necunoscuta echipamentului si gradul de deformare este calculat exclusiv prin masurarea variatiilor de radiofrecventa ale fasciculului SUA de-a lungul axei traductorului inainte si dupa comprimare. Profilul deformarii tesuturilor este transformat intr-un modul elastic din care deriva o imagine numita elastograma. Imposibilitatea definirii intensitatii fortei exercitate permite calcularea numai a raportului de deformabilitate al diferitelor tesuturi si nu a elasticitatii absolute.
In ceea ce priveste criteriile de rigiditate, au fost propuse diferite sisteme de notare care compara prezenta, distributia si intinderea zonelor cu elasticitate anormala. Scorul elastografic il poate ajuta pe medic sa aleaga cel mai adecvat tratament al leziunilor.
Un instrument care va fi esential in curand?
Un studiu recent arata ca aceasta tehnica prezinta rezultate foarte concludente, deoarece ar functiona la fel de bine ca biopsiile actuale. Dar cercetatorii vor sa mearga si mai departe si sa se asigure ca dispozitivul prezinta o eficienta superioara.
Datorita ultrasunetelor ultrarapide se dezvolta in prezent noi optiuni care sa ofere informatii despre alti factori biologici si sa obtina mai multe informatii despre patologia studiata.